Acceleratul vine
Cântarea nr. 668
Strofa 1
Acceleratul vine
Și merge către cer,
El intră-n stațiune
Pe drumul cel de fier,
Vezi, sună clopoțelul
Și șeful dă semnal,
Necazul loc își face,
Căci drumul merge-n deal
Refren
Voi, copii, vă urcați
Și pe alții-ndemnați.
Deci cu toții: mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți.
Strofa 2
Păziți-vă în lume
Să nu vă rătăciți.
În gară-s multe trenuri,
În cel direct suiți.
Pe hartă stațiunea
De cauți, o găsești;
„Sfințenie” îi spune;
De-acolo să pornești
Refren
Voi, copii, vă urcați
Și pe alții-ndemnați.
Deci cu toții: mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți.
Strofa 3
O poartă foarte-ngustă
Întâi tu ai să treci,
Să cumperi dar biletul,
Că altfel n-ai să pleci.
Moneda e credința,
Cu care poți plăti,
Și cât vei fi cu dânsa,
Tu poți călători
Refren
Voi, copii, vă urcați
Și pe alții-ndemnați.
Deci cu toții: mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți.
Strofa 4
De urci în clasa-ntâia,
Comod călătorești.
Bogații și săracii
În tren îi întâlnești.
Călătoriți întruna,
Să nu vă coborâți,
Neapărat ajungeți
În cer preafericiți
Refren
Voi, copii, vă urcați
Și pe alții-ndemnați.
Deci cu toții: mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți.
Strofa 5
Acolo întâlni-veți
Pe toți cei mântuiți.
În mijloc Mielușelul,
Iar ei preafericiți.
Oștiri nenumărate
De coruri îngerești
Nicicând n-ai să te saturi
S-asculți și să privești
Refren
Voi, copii, vă urcați
Și pe alții-ndemnați.
Deci cu toții: mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți