De când m-ai adus, Isuse, la un verde pășunat
Cântarea nr. 649
Strofa 1
De când m-ai adus, Isuse, la un verde pășunat
Și la ape de odihnă, hrană bună am aflat,
În răcoarea dimineții pot sorbi al Tău Cuvânt –
Mană dulce a vieții, ce mă face neînfrânt.
Strofa 2
O, mai sunt în lumea largă multe altfel de pășuni,
În această lume care-i târgul cu deșertăciuni.
Și cu flori ce se usucă tocmai cum citim că-i scris,
Și a căror frumusețe va pieri ca și un vis.
Strofa 3
În pășuni înșelătoare am păscut și eu odat’,
Din a ierbii albă floare mult și lacom am mușcat;
Dar în loc de fericire și în loc de bucurii
Am cules doar amăgire, am vărsat și lacrimi, mii.
Strofa 4
Și-ai venit, Isuse Doamne, între spini Tu m-ai aflat.
Ca pe oaia cea pierdută Tu pe umeri m-ai luat.
M-ai adus la Tine-acasă și-n alt staul Tu m-ai pus,
Am găsit pășuni alese, cum în toată lumea nu-s