La hotar de an trecut sufletul oprește

La hotar de an trecut sufletul oprește,

Peste drumul petrecut înapoi privește.

Câte taine, câte stări fericit trăite,

Câte binecuvântări zilnic înnoite!

Câte lacrimi și căinți urmelor lăsate,

Câte jertfe și dorinți, și simțiri curate!

Ce ’nălțări și ce căderi ne-au uimit privirea,

Ce comori și ce dureri umplu amintirea!

Am lăsat prin nopți de chin soare și morminte,

Urme celor care vin peste veci ’nainte.

Am lăsat pe drum de jar sânge și izvoare,

Mărturii de cânt și har vremii viitoare!

Dumnezeule slăvit, inima se-nchină;

Fă din tot ce Ți-am jertfit cale de lumină.

Fă lucrarea Ta de har oaste nesfârșită,

Peste ultimul hotar s-o vedem slăvită