O Mântuitorule

O, Mântuitorule,

Adăpost îmi ești oricând!

Când furtuna vâjâie

Și când valuri mă cuprind;

Stânge-mă la sânul Tău,

Lângă Tine să fiu eu,

Du-mă neatins în port,

Mă păzește de-orice rău.

Ocrotire alta n-am,

Eu de Tine-s susținut.

Singur, o, să nu mă lași,

Fără Tine sunt pierdut.

Numa-n Tine Mă încred,

Tu ești ajutorul meu;

Ia-mi Tu mâna să nu cad,

Strânge-mă la pieptul Tău!

O, Isuse, ce doresc,

Doar în Tine eu găsesc;

De sunt orb - mă luminezi,

De sunt slab - mă intăresc.

Tu ești sfânt, eu păcătos,

Dar prin haru-Ți mă sfințești;

De păcate eu sunt plin,

Însă Tu mă curățești!

Tu, pe cruce ispășind,

Mi-ai iertat tot ce greșesc,

Ca, păcatul părăsind,

Pentru Tine să trăiesc.

Sângele Tău e izvor,

Ce viață-n veci mi-a dat!

În el zilnic Tu îmi speli

Tot ce-n mine e păcat