Ierusalime cetate mpodobită

Ierusalime, cetate-mpodobită

Cu străzi de aur, arjint și cristal,

De pe pământ al meu dor se ridică

S-ajung la Tine trecut peste val

Aș vrea s-ajung la Tine,

Să scap de-orice suspine,

Întruna frumusețea să-ți privesc,

Căci toate-n astă lume

Sunt doar deșertăciune

Și nu pot fără rost să vețuiesc.

Aș vrea să-ți văd porțile ferecate,

Asemănare ce n-au pe pământ,

În ziua când larg vor fi descuiate,

Poporul cel sfânt prin ele intrând

Aș vrea s-ajung la Tine,

Să scap de-orice suspine,

Întruna frumusețea să-ți privesc,

Căci toate-n astă lume

Sunt doar deșertăciune

Și nu pot fără rost să vețuiesc.

Aș vrea să văd râul cu apa vieții,

Curgând în unde, domol, liniștit

Și pomul vieții din piața cetătii

Cu roade vieșnice împodobit

Aș vrea s-ajung la Tine,

Să scap de-orice suspine,

Întruna frumusețea să-ți privesc,

Căci toate-n astă lume

Sunt doar deșertăciune

Și nu pot fără rost să vețuiesc.

Aș vrea să dăd pururea strălucirea,

Să umblu pe-ntinsul Tău minunat,

Dar cel mai mult să-mi adore privirea

Pe Dumnezeu și pe Miel Împărat

Aș vrea s-ajung la Tine,

Să scap de-orice suspine,

Întruna frumusețea să-ți privesc,

Căci toate-n astă lume

Sunt doar deșertăciune

Și nu pot fără rost să vețuiesc