Când pe pământ viațami pare o povară
Cântarea nr. 561
Strofa 1
Când pe pământ viața-mi pare o povară
Și când dureri de nesfârșit m-apasă greu,
Când n-am pe nimenea să-mi dee alinare,
Înalț privirea mea atunci spre Dumnezeu
Refren
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de îngeri
Și de Isus cel preaiubit.
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de sfinții
Ce pe pământ au suferit.
Strofa 2
De vin dușmani în jurul meu și mă-nconjoară,
Când n-am pe nimenea să-mi vină-n ajutor,
Eu chem pe Domnul, ca să-mi dee alinare,
Să mă conducă El în țara zorilor
Refren
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de îngeri
Și de Isus cel preaiubit.
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de sfinții
Ce pe pământ au suferit.
Strofa 3
Când apăsat eu sunt și sufletul mă doare,
De toate câte simt și câte am simțit,
De întristările ce năpustesc spre mine
Și chiar de drăgostea ce-n mine s-a răcit
Refren
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de îngeri
Și de Isus cel preaiubit.
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de sfinții
Ce pe pământ au suferit.
Strofa 4
Tu ne ridică, Doamne, toată apăsarea
Și fă-ne demni pe Tine ca să te urmăm,
Revarsă astăzi peste noi inviorarea,
Ca plini de-ncredere pe cale să luptăm
Refren
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de îngeri
Și de Isus cel preaiubit.
Mi-i dor de patrie, mi-i dor;
Mi-i dor de sfinții
Ce pe pământ au suferit