Din strălucire jos ai venit

Din strălucire jos ai venit

Și cu iubire m-ai mântuit;

Am dreptul oare nepăsător

Să stau, Isuse, l-al Tău izvor?

Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema,

Pe tine, Doamne, nu Te-oi lăsa;

Ești fericirea ești dorul meu,

Ești totul, Doamne, iar eu al Tău.

Izbit de valuri și părăsit,

Când n-am pe nimeni și sunt urât,

În grea durere eu harul Tău,

Doresc, Isuse, să-l simt mereu

Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema,

Pe tine, Doamne, nu Te-oi lăsa;

Ești fericirea, ești dorul meu,

Ești totul, Doamne, iar eu al Tău.

De urc în viață sau de cobor,

Merg prin lumină sau trec prin nor,

Te simt aproape și-s fericit,

Când sunt de tine călăuzit

Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema,

Pe tine, Doamne, nu Te-oi lăsa;

Ești fericirea, ești dorul meu,

Ești totul, Doamne, iar eu al Tău.

Și dacă lumea mi-ar oferi

O viață bună cu bucurii,

În fericire nu voi uita,

Că Ți-ai dat viața pe Golgota

Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema,

Pe tine, Doamne, nu Te-oi lăsa;

Ești fericirea, ești dorul meu,

Ești totul, Doamne, iar eu al Tău