Veniți, fraților, cu toții
Cântarea nr. 491
Strofa 1
Veniți, fraților, cu toții
La Isus cel blând,
Căci veni-va ceasul morții
Și-atunci vom pleca cu toții,
Vom pleca curând.
Strofa 2
Va veni cu mare slavă
Cel hulit acum
Și ’naintea Lui oricare:
Prea-nălțat, bogat și mare
Fi-va praf din drum.
Strofa 3
Cel ce-njură și hulește,
Nu va mai huli.
Prins de moarte fără veste,
O, în clipele acelea
Cum s-or mai căi.
Strofa 4
Însă Domnul le va spune:
„Mergeți, nu vă știu;
Ceasul a-nceput să sune,
Iată soarele apune,
Este prea târziu”.
Strofa 5
Frate, mai avem o clipă,
Asta-i clipa ta,
Să te-ntorci acum, în pripă
Sub a Domnului aripă,
Jos, sub crucea Sa.
Strofa 6
Ca în ziua de pe urmă,
Care va veni,
Tu să scapi cu bucurie,
Și în ceruri pe vecie
A te-nveseli