Îmi amintesc pe când eram la mama băițel

Îmi amintesc pe când eram la mama băițel,

Adesea o-întristam făcând păcate fel de fel,

Dar într-o noapte s-a mutat în cer la Dumnezeu:

Isuse, Tu să-i spui că sunt al Tău

Mămică, te-ai răpus în rugăciuni și plâns.

Isuse, spune-i mamei - sunt al Tău,

În ceruri vin și eu, cu ea voi fi mereu;

Isuse, spunei mamei - sunt al Tău.

Eram poznaș, năzbâtios și greu de-nduplicat,

Cu sufletul îndurerat mereu ea m-a iertat.

Cu gingășie mă iubea plângând de dragul meu;

Isuse, tu să-i spui că sunt al Tău

Mămică, te-ai răpus în rugăciuni și plâns.

Isuse, spune-i mamei - sunt al Tău,

În ceruri vin și eu, cu ea voi fi mereu;

Isuse, spunei mamei - sunt al Tău.

Apoi de-acasă am fugit ca fiul rătăcit,

Rănindu-i mamei inima, ce mult am mai greșit!

Ea zi și noapte se ruga, vărsându-și dorul său;

Isuse, Tu să-i spui că sunt al Tău

Mămică, te-ai răpus în rugăciuni și plâns.

Isuse, spune-i mamei - sunt al Tău,

În ceruri vin și eu, cu ea voi fi mereu;

Isuse, spunei mamei - sunt al Tău.

Dar iată vestea rea aud:„E-n patul morții ea,

Aleargă iute ca s-o vezi, căci poți întârzia!”

Eu am venit și lângă ea am dat cuvântul meu:

Isuse, eu de-acuma sunt al Tău

Mămică, te-ai răpus în rugăciuni și plâns.

Isuse, spune-i mamei - sunt al Tău,

În ceruri vin și eu, cu ea voi fi mereu;

Isuse, spunei mamei - sunt al Tău