Vorbeau adat ăncet ca gândul

Vorbeau adată-ncet ca gândul

Și vorba lor n-o-nțelegeam.

:,:Vorbea blând cerul cu pământul ,

De vorba lor mă-nspăimântam.:,:

Aș vrea să-ți spun o taină, frate,

Ce ne așteaptă pe-amândoi.

:,:Noi condamnați la moarte

Din vina lumii dintre noi.:,:

Eu voi fi strâns ca sul de piele,

Când Domnul se va arăta.

:,:Mă voi topi cu a mele stele,

Cu trosnet eu voi dispărea.:,:

Iar tu, pământ cu nații multe,

Ce Dumnezeu le-a-nființat,

:,:Vei arde-n flăcări nesfârșite

Pentru al omului păcat.:,:

Și dacă-așa ne-a fi sfârșitul,

Să plângem, cerurule-amândoi.

:,:Pe omul mult nesocotitul,

Căci el va arde-n foc cu noi.:,:

Tu ai dat ploaie și căldură,

Eu-hrană pentru cel flămând,

:,:Dar omul nu vrea să cunoască

Pe Dumnezeu ce l-a făcut.:,