Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu,

Oricât ar fi de greu necazul meu;

Oricât voi suferi, cântarea mea va fi:

„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu“.

Pe-­ndepărtate căi de-­aş înnopta

Şi-­o piatră căpătâi dacă-­aş avea,

Tot fericit aş fi şi-­n vis aş glăsui:

„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu“.

Și calea mea spre cer de s-a-ngusta ,

Eu cred mereu și sper că voi scăpa,

Căci nu-n zădar alerg, ci știu pe ce drum merg,

„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu”.

Când zorile revin, când trec de greu,

Viața iar închin lui Dumnezeu,

Zidesc un viu altar în inima mea iar;

„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu”.

Când calea ­mi-oi sfârşi ici pe pământ,

Voios când voi păşi în locul sfânt,

Atunci s­a împlini al meu dor nesfârşit:

„Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu“