E o stâncă ce de veacuri

Stă în valuri ca un far;

Adăpost oricărui suflet,

Ce e dus de-al vieții val

Stânca mea, a mea cetate,

Locul meu de adăpost,

Al meu sprijin în necazuri

Este Domnul meu Hristos!

Urlă marea-nfuriată,

Vântul tare șuieră,

Însă eu stau fără teamă

Pe-a mea stâncă veșnică

Stânca mea, a mea cetate,

Locul meu de adăpost,

Al meu sprijin în necazuri

Este Domnul meu Hristos!

În zadar furtuna bate,

Noapte, frig în jur fiind;

Liniștit eu stau pe stâncă,

Zorii zilei așteptând

Stânca mea, a mea cetate,

Locul meu de adăpost,

Al meu sprijin în necazuri

Este Domnul meu Hristos!

Spune-mi, suflet dus de valuri,

E Isus și stânca ta?

Dacă nu e, vin’ degrabă,

El e mântuirea ta!

Stânca mea, a mea cetate,

Locul meu de adăpost,

Al meu sprijin în necazuri

Este Domnul meu Hristos