Adeseori viața mea

Adeseori viața mea

E-o cale de dureri,

E-o cale de-ncercare grea,

Dar am și mângâieri.

Orișicât (orșicât de trist)

De trist aș fi (orșicât de trist),

Dau inima neîncetat

În mâna bună-a Domnului (a Domnului)

Și de iubirea Lui sunt apărat.

Adeseori suspin și plâns,

Și-amar e hrana mea,

Dar al credinței foc nu-i stins

Și nici nădejdea mea;

Căci Păstorul meu (căci Păstorul meu),

Isus (căci Păstorul meu),

A plâns și El și-a suferit.

Să am curaj, chiar El mi-a spus (chiar El mi-a spus),

Căci El orice vrăjmaș a biruit.

Folosește banii, timpul,

Tinerețea ta s-o dai; //:Pentru sfânta Sa lucrare

Dă în grabă tot ce ai.://

Când gânduri negre mă răpun

Sau când mă simt stingher,

Necazul oare cui să-l spun

Și sfat cui am să cer?

Bun prieten (bun prieten am)

Am acum (bun prieten am),

Iar în necaz un frate bun;

La El mă duc cu-amarul meu (cu-amarul meu),

Și plânsul meu întreg doar Lui îl spun.

Chiar neagră clipa morții când

Apare-n calea mea,

De tot și toate mă despart,

Când e să trec prin ea.

Tu, Isuse (Tu Isuse ești),

Ești prezent (Tu Isuse ești),

Cu mine-atunci ca orișicând,

Tu mă păstrezi la pieptul Tău (la pieptul Tău),

Păzit de brațul Tău pân’ la mormânt