237. Mult rătăcit-am în lume, calea cea rea am ales
POCAINŢĂ ŞI CONSACRARE
Strofa 1

Mult rătăcit-am în lume, calea cea rea am ales,

În inimă n-aveam pace, numai suspine ades’.

Fața-mi era foarte tristă, mersul greoi ca în lanțuri,

Până în clipa când Isus veni și mă curăți.

Acum nu mai sunt, toate-au dispărut,

Chiar păcatele ce m-au chinuit prea mult.

Isus m-a iertat, pace El mi-a dat,

Sunt un copil al Său, El este singurul Domn al meu.

Strofa 2

Astăzi Isus te invită, caută, cheamă mereu,

Inimă tristă, o, vino! Vino cu tot greul tău.

El spune scumpe cuvinte: „Acel ce vine la Mine,

Nu-l voi goni, l-oi primi, oricât de păcătos ar fi”.

Isus a venit, pe cruce-a murit,

Să găsească suflete, să le mântuie.

El acuma dă pace inimii

Celui ce cere și Lui se încrede, îl mângâie.

Strofa 3

Suflete plin de păcate, oricât ai fi de căzut,

La El găsești tu scăpare, de pace vei fi umplut.

La El aleargă acuma, e ziua nașterii tale.

Azi auzi vocea Sa, nu îți închide inima ta.

Ce cuvinte dulci astăzi tu asculți,

Domnul vrea să vii la El. Vino la Isus!

Fă un singur pas chiar în acest ceas

Și fericirea Sa intră în inima ta acum