Ce bucurii adevărate
Cântarea nr. 191
Strofa 1
Ce bucurii adevărate
Ne-a dăruit acest pământ?
Ușor de tot sunt dărâmate
Zidirile, când bate-un vânt.
Așa-i de grea povara lui
Și nu dă roade nimănui.
Strofa 2
O luptă nefolositoare,
Un lung război fără sfârșit.
Visări și munci ostenitoare,
Dureri ce vin necontenit,
Un somn ce nu-i odihnitor,
O zvârcolire fără spor.
Strofa 3
Cu tot belșugul ți se pare
Că al tau suflet s-a golit
Și după lunga desfătare
Te simți în inimă scârbit.
Mănânci și nu te-ai săturat,
Odihnă n-ai de te-ai culcat.
Strofa 4
Și de-ai trăit cu nepăsare
De tot ce-i har și Dumnezeu,
Atuncea moartea îți apare,
Stivindu-te cu pumnul greu.
Iar al tău suflet, ce nu-l știi ,
E dincolo, în veșnicii