O frune nsângerată
Cântarea nr. 130
Strofa 1
O, frunte-nsângerată,
'Naintea Ta mă-nchin.
O, frunte-ncoronată
Cu ramură de spin,
Tu, frunte-npodobită
Cu har Dumnezeiesc,
Ești azi disprețuită,
Eu însă te slăvesc.
Strofa 2
Tu, față sfântă, blândă
De care s-a mirat
Pământul tot și cerul,
O! cine Te-a scuipat?
Ce palidă ești aztăzi.
Vai, cine Ți-a luat
Lumina ne-ntrecută
A ochiului curat?
Strofa 3
Întreaga ta durere
M-apasă astăzi greu.
De mult ce suferit-ai,
De vină-s numai eu.
Îndură-Te de mine,
O, nu Te mânia!
Îndură-Te! Împarte-mi
Milos iubirea Ta.
Strofa 4
Ce sfântă bucurie,
Ce dar neprețuit!
Să mă cufund, o, Doamne
În chinul Tău cumplit.
De s-ar putea chiar viața,
Chiar viața mea Ți-aș da.
Ce sfântă bucurie
Să mor la crucea ta