În sfârșit Îți dau viața
Cântarea nr. 109
Strofa 1
În sfârșit Îți dau viața,
O, Mântuitor iubit,
Eu Ți-o dau în stăpânire,
Chiar acum sunt pregătit.
Ale mele mari păcate
La picioare Ți le pun;
Spală-mă în al Tău Sânge,
O, Mântuitor preabun.
Strofa 2
În zădar mă lupt întruna,
Ca să-mi birui inima.
Tu cunoști a mea pavară
Și durerea ce-aș avea,
Cu nespusa Ta putere
Birui orice patimă
Deci prin Duhul Tău de viață
Din păcat ridică-mă.
Strofa 3
Mă predau cu totul Ție,
Fără să păstrez nimic.
Iată vin să fac îndată
Orice Tu ai poruncit.
Dă-mi un duh de ascultare,
Ca să fac ce Tu vei vrea,
Și să vin fără zăbavă.
Orișiunde m-ai chema.
Strofa 4
Legământul meu cu Tine
Să-l pecetluiești acum,
Cu-al Tău Sânge curs pe cruce
Pentru tot ce am făcut.
Când privesc numai spre mine,
Eu cu totul sunt pierdut,
Însă Tu cu-a Ta iubire
Mă ridici, căci Te-am crezut